La Interviurile GOKID abordăm de data aceasta o temă importantă pentru părinţii care îşi pregătesc copiii pentru marele pas către şcoală: ce aşteptări avem de la învăţători. Este unul din factorii de care trebuie să ţinem cont înainte de a judeca performanţa dascălului în şcoală.
Ne-au răspuns la întrebarea Ce aşteptări avem de la învăţători?: Oana Moraru, consultant educaţional şi fondatoarea şcolii private Helikon din Călăraşi şi Claudia Chiru, antreprenor Saga Kid şi cadru didactic în învăţământul de stat.
–◊–
Oana Moraru
consultant educaţional şi fondatoarea şcolii private Helikon din Călăraşi
–
Ce aşteptări avem de la învăţători?
Gustul pentru citit, plăcerea scrisului și atitudinea față de învățare sunt încă alte trei puncte critice care depind enorm de pregătirea metodică a învățătorului.
Învățătorii formează un anumit simț al ordinii, modurile de operare dominante ale minții față de sarcinile de lucru sau problemele propuse.
Tot ei contribuie la construirea stimei de sine a copilului. Învățătorul este al doilea adult semnificativ din viața copiilor – după membrii familiei.
Un copil își iubește învățătorul necondiționat. Îl iubește și când îi este frică de el sau este jignit de el. Niciun copil nu își poate judeca învățătorul, deci, preia ca fiind bun și adevărat tot ce spune sau face acesta. Mai ales atitudinea față de greșeală sau inteligență, care este ingredientul cheie în drumul către succes. Fie învață că pot crește mereu, fie că poziția lui într-un clasament valoric este deja scrisă în stele.
Ideea e ca părinţii uneori pun prea multe pe umerii invăţătorilor şi atunci mă gândesc ce sa „cerem” de la invăţători?
Deși sunt multe lucruri care pot fi puse pe umerii învățătorului, niciunul dintre ele nu-și are rădăcina în relația strictă cu acesta. Copiii vin la școală cu 90% din minte deja formată. În ce sens: matricea fiecăruia de receptivitate, concentrare și curiozitate e deja ”turnată” de acasă și din grădiniță. Starea generală de hărnicie, reziliență și răbdare sunt iarăși valori atitudinale care pornesc de acasă, din cât a reușit fiecare familie să își ancoreze deja copilul în realitate și în responsabilitățile acestei vieți. Inteligența generală, predispoziția de a fi curios, dornic să afle, să participe în învățare sunt, de pildă, vizibile, diferențiat, de la un copil la altul, în prima zi de școală. Orice învățător poate, dintr-o singură privire, să intuiască bagajul pe care fiecare copil îl aduce de acasă. El îl preia, îl modelează, îl direcționează și îl așază într-o rutină de lucru și pe anumite trasee strategice de gândire. Învățătorii foarte buni au putere transformațională mai mare, cei slab pregătiți merg, adesea, în inerția formării anterioare a fiecărui copil.
Ce e corect si realist sa cerem in situatia actuala cu invatamantul din Romania?
E realist să cerem fiecărui învățător să își păstreze stilul didactic personal – unii sunt clasici, alții mai moderni – în limitele, însă, ale corectitudinii morale și relaționale. Știu învățători tradiționali foarte buni, care reușesc să evite condiționările, comparațiile între copii, toxina rușinii și a concurenței negative. Știu și învățători eficienți la nivel academic, care obțin aceste rezultate, însă, cu prețul strivirii emoționale a copiilor. Sunt și învățători blânzi și creativi, dar fără eficiență didactică, incapabili să construiască deprinderi temeinice sau să ridice, cu adevărat, un copil.
Ce poți cere unui învățător astăzi este ceea ce cer și ei copiilor: să citească. Să citească mult, pentru că lumea se schimbă, pedagogiile se schimbă, copiii se schimbă. Înțepenirea în convingeri vechi e dezastruoasă în clasă.
Ce ar trebui sa faca invatatorii pt copii?
Dacă ești norocos să ai un învățător bun, atunci, fii sigur că, la finalul ciclului primar vei fi achiziționat temeinic cunoștințe și deprinderi de bază, într-un mediu prietenos, în colaborare și dialog. Anii de școală primară sunt anii în care grădinarul își primește uneltele. Din gimnaziu, fiecare copil este acest grădinar capabil sau nu să facă grădina să înflorească.
Vorbim de achiziții matematice de bază: socotit, algoritmi de lucru pe gândirea aritmetică, limbaj matematic internalizat. Vorbim de deprinderi de scriere corectă și coerentă, de capacitatea de a redacta idei în pagină, în oridine logică și relevantă. Vorbim de cunoștințe de bază din lumea vie, de tehnici simple de investigare.
Un copil cu un învățător bun știe să își gestioneze prioritățile, este autonom, la finalul clasei a II-a în efectuarea temelor. Cititul corect și coerent își are fereastra de oportunitate până la finalul clasei a II-a. Mai târziu e uneori prea târziu. Un învățător bun insistă pe citirea conștientă.
Adaptarea la clasa a V-a depinde mult de cum a reușit fiecare învățător să-i învețe pe copii cum să învețe: cum să își culeagă și să își organizeze informația, cum să își gestioneze timpul și relațiile cu ceilalți.
–
Claudia Chiru
antreprenor Saga Kid şi cadru didactic în învăţământul de stat
–
Ce aşteptări avem de la învăţători? Ce ar trebui sa faca aceştia pentru copii?
Din postura mea privilegiată de cadru didactic și părinte pot răspunde acestor întrebări etalând convingerile pe care le am și care sunt structurate în urma experienței practice pe care am acumulat-o.
Astfel, va pot spune cum am procedat eu și apoi mă voi încumeta să dau și câteva sfaturi.
În fața părinților m-am prezentat că fiind o persoană care își iubește și respectă meseria, cu un puternic atașament față de valorile tradiționale românești (cele pe care eu le practic și pe care le-am primit, la rândul meu, de la părinții mei), față de ceea ce înseamnă instituția școlii și deschisă către comunicare și colaborare. M-am poziționat ca fiind specialist în ceea ce urmează să se întâmple la școală și i-am invitat să-mi fie alături. I-am invitat să construim împreună o comunitate formată din elevi, profesori și reprezentanți activi ai societății, adică acele persoane care sunt interesate de educația viitorului României, copiii. Pornind de la o asemenea abordare, părinții au început să aibă încredere în mine și au simțit că știu să-mi fac meseria. Au simțit o persoană pe mână căreia își pot lasă copiii, m-au văzut că pe o mamă, căci eu mi-am apărat și îmi apăr în continuare elevii și mă preocup, în demersul didactic, pentru a răspunde nevoilor lor.
Ce aşteptări avem de la învăţători?
În ceea ce privește cererile și așteptările părinților, cred că așteptările pe care orice părinte le are au legătură cu modul în care învățătorul reușește să interacționeze cu elevul și cu părintele, au legătură cu modul în care învățătorul își structurează transmiterea cunoștințelor și cu modul în care acesta știe sau nu să se transforme în artizanul învățării adaptată nevoilor contemporane, nativilor digitali și principiilor morale absente, din nefericire, din societatea noastră.
Cred că așteptările părinților au legătură cu încrederea pe care o transmite un cadru didactic, cu modul în care acesta abordează învățarea. Cred că sunt așteptări corecte la care ar trebui să găsim soluții atât dintr-o parte a catedrei cât și din cealaltă. În momentul în care copilul meu a început școala mi-am armonizat așteptările în funcție de personalitatea doamnei învățătoare. M-am asigurat că partea mea, cea corespunzătoare “celor șapte ani de-acasa”, este complet asumată și terminată.
Copiii merg la școală pentru a învața să scrie, să citească și să socotească, școala nu îi educă. Şcoala le oferă cadrul potrivit pentru a afla cunoștințe noi, pentru a-și exersa aceste cunoștințe și educația primită acasă și pentru a interacționa cu alți semeni.
Doamna invatatoare nu poate suplini ceea ce eu [ca parinte] nu am cladit pana acum in familie, acasa.
Asumandu-mi aceasta realitate, asteptarile mele se pot structura astfel:
- astept o buna comunicare, in ambele sensuri, care sa imi acorde suficient timp de actiune;
- astept o abordare moderna a programei, adaptata nevoilor reale;
- astept un plan pe care sa ma bazez si in care sa cred, cu o vedere finala bine stabilita, adica un profil al educabilului la finalul fiecarui an scolar;
- astept activitati remediale, in caz de necesitate;
